Organisme vii și schimb de energie, autoreglare

Toată viața de pe Pământ, de la apariția vieții organice și până în prezent, evoluează și există doar în medii unde sunt prezente constant diferite câmpuri fizice: gravitațional, radiațiile electromagnetice ale Soarelui și altor obiecte cosmice, câmpul magnetic al Pământului și altele. Prin urmare, obiectele biologice depind în mod subtil de schimbările acestor câmpuri și, mai mult decât atât, nu pot exista fără ele.

Există o opinie destul de argumentată că cheltuielile energetice ale organismului uman pe zi sunt acoperite doar în proporție de 15-17% de hrana consumată. Dacă toată energia ar proveni din mâncare, ar trebui să consumăm până la 40 kg de hrană pe zi!

Energia sub formă de câmpuri ajunge la om din exterior, prin așa-numitele centre energetice (chakre) și puncte biologic active de pe piele - locuri de ieșire la suprafață a meridianelor energetice cunoscute din medicina orientală (canale).

Fără schimbul reciproc de energie și informații între obiectele biologice și mediul înconjurător, viața ar fi imposibilă. Este cunoscut că toate celulele vii, inclusiv organismul uman, sunt surse de oscilații electrice și magnetice, iar cu cât structura organismului multicelular și multitextural este mai complexă, cu atât mai mare este spectrul frecvențelor câmpurilor electromagnetice emise și percepute de acest organism.

În timpul cercetării radiațiilor unui obiect biologic și a influențelor câmpurilor percepute de acesta, s-a observat că energia acestui schimb este foarte mică și poate constitui unități zecimale de microwatti pe 1 cm pătrat la suprafața obiectului. Această circumstanță a îngreunat înregistrarea lor (nu existau dispozitive de măsurare atât de precise). Orice obiect biologic este, din punct de vedere fizic, un sistem deschis nonlinear, care își menține stabilitatea prin primirea energiei din exterior, ceea ce constituie o condiție necesară pentru existența sa ca sistem nesimetric.

Un exemplu concret de sistem deschis nonlinear poate fi o jucărie - un titirez, care pentru a-și menține mișcarea are nevoie de o răsucire externă repetată. Datorită nesimetricității biosistemelor, factorul principal pentru generarea oscilațiilor în acestea este acțiunea proceselor oscilaționale organizate în diferite intervale de unde: cuvinte, muzică, lumina reflectată de diferite obiecte, undele de spin ale polarizării diferitelor soluții și plante etc. Stabilitatea biosistemelor nesimetrice poate fi doar dinamică, iar rezerva de stabilitate a biosistemului depinde direct de puterea proceselor oscilaționale.

Mecanismul principal care susține procesele de oscilație în organism este asimetria. În special, aceasta se referă la prezența diferitelor medii lichide optice active, stereoizomeri, care în procesul evoluției au realizat o regulă strictă de selecție. Conform acestor reguli, în organismul uman și animal, grăsimile și carbohidrații trebuie să aibă doar stereoizomerie dreaptă (adică capacitatea de a devia un fascicul de lumină spre dreapta), iar aminoacizii - doar stereoizomerie stângă (deviază fasciculul de lumină spre stânga). Această combinație de stereoizomeri în organismele vii se numește regula purității chirale și, se pare, este o condiție necesară pentru o putere suficientă a proceselor de oscilație și, în consecință, stabilitatea biosistemului. Datorită proceselor de oscilație și a undelor magnetice informaționale care apar în acest context, are loc o legătură între celule, organe, sisteme funcționale, unind organismul într-o comunitate unică, legată prin procese ritmice.

Organismul uman este un sistem profund autoorganizator și autorregulator, format din structuri celulare ierarhic auto-similare, legate între ele prin câmpuri informațional-ondulatorii, care formează un cadru electromagnetic informațional al organismului unic, capabil de autorregulare și reacție la influențele externe similare (rezonante) ale câmpurilor informațional-ondulatorii ale mediului înconjurător al omului.